NIVELUL DE SANATATE FINANCIARA AL COMPANIILOR ROMANESTI LA FINELE ANULUI 2009 Criza financiara cu care ne-am confruntat pe tot parcursul anului 2009 a implicat anumite consecinte inevitabile: blocarea fluxului de lichiditati, diminuarea platilor efectuate la scadenta, reducerea liniilor de credit si a plafoanelor acestora, precum si cresterea considerabila a dobanzilor. Companiile lipsite de un management adecvat al lichiditatilor si cele cu un grad redus de solvabilitate au fost primele care s-au confruntat cu probleme de numerar si chiar cu riscul de faliment. Pentru a se proteja de astfel de socuri, anumite companii au aplicat in mod proactiv acele metode de management financiar care sa conduca la consolidarea fluxului de numerar si a capacitatii de a face fata datoriilor restante. Interventia s-a realizat pe diverse niveluri, prin controlul strict al costurilor directe si o re-analiza a costurilor fixe; optimizarea capitalului de lucru prin efortul de a incasa creantele in timp util si utilizarea deplina a termenelor convenite cu furnizorii; reducerea nivelului de indatorare, in special pe termen scurt; reducerea presiunii asupra lichiditatilor prin renegocierea termenelor scadente; in cazul activitatilor operationale in mai multe zone geografice, reducerea numarului creditorilor cu scopul de a spori puterea de negociere in credite de refinantare; monitorizarea starii de sanatate financiara a creditorilor si clientilor; diversificarea si consolidarea surselor de finantare. In ciuda acestor aspecte considerate elementare de catre economisti, numarul mare de falimente in randul firmelor romanesti, din ultimii doi ani si jumatate, a lasat in urma datorii de aproape 2,5 miliarde de euro la nivel national. Din totalul datoriilor, circa un miliard de euro a fost recuperat in 2007 si 2008, insa pentru anul 2009 se estimeaza ca firmele pagubite nu vor putea recupera mai mult de 300 milioane euro. Aceste date sunt furnizate de Presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania care a mai declarat ca debitele colectate de la companii in 2009 s-au diminuat pana la 2 milioane euro, valoare mult mai mica decat debitele colectate lunar de 35 si 20 milioane Euro in 2007 si 2008. Procedurile de lichidare ale celor circa 12.000 de firme aflate in insolventa in luna mai 2009 au necesitat cheltuieli procedurale de circa 22 de milioane de euro. In primele sase luni ale anului 2009 au fost inchise sau au falimentat circa 93.000 de firme, conform datelor Ministerului de Finante. Dintre acestea, mai mult de trei sferturi erau fara activitate sau nu si-au depus la timp bilantul contabil, conform datelor ANAF. Pe de alta parte, circa 10.000 dintre acestea au fost infiintate anul trecut. Marea majoritate a articolelor aparute in presa in decursul anului 2009 au sustinut ca recuperarea de creante este o afacere buna pe timp de criza. S-a estimat chiar ca piata locala de colectare a creantelor are inca posibilitati de crestere, intre 15% si 20%. Este adevarat ca piata recuperarii de creante este probabil una din putinele care nu duce lipsa de cerere pentru serviciile oferite pe timp de criza dar in acelasi timp rata de succes in cadrul procesului de recuperare a debitelor a scazut considerabil in 2009. Scaderea ratei de succes se datoreaza atat problemelor financiare reale cu care se confrunta atat persoanele juridice cat si cele fizice, dar si al modificarii comportamentului de plata, in sensul ca cei care inca pot plati prefera sa nu o faca de teama de a nu ajunge ei insisi in incapacitate de plata. Desi nu exista statistici oficiale privind rata de succes actuala, se estimeaza ca aceasta a scazut cu circa 15%-20% in comparatie cu anul 2008. S-ar parea insa ca nu doar consumatorii isi poarta povara datoriei lor. Conform Plimsoll Analysis, industria de recuperare creante din Marea Britanie sufera la sfarsit de 2009 in aceeasi masura. Plimsoll a identificat 117 companii de recuperare creante care termina anul 2009 in dificultati financiare, acest numar reprezentand aproximativ 38% din totalul companiilor cu acest profil de pe piata britanica. In cultura chineza cuvantul „criza” are o dubla semnificatie: pericol si oportunitate. Pericolele le cunoastem pentru ca ne-am confruntat cu ele in decursul anului 2009. A trebuit sa luam decizii dificile si nu intotdeauna placute. Cei care au cautat insa oportunitati si care au adoptat o abordare pozitiva au cea mai buna sansa de a supravietui recesiunii si a-si pozitiona afacerea pentru cresterea economica viitoare. CODUL ETIC AL COLECTORULUI DE CREANTE Desi Romania se confrunta inca cu un vid legislativ in domeniu, legiuitorul roman s-ar putea inspira din practica altor tari sau asociatii internationale ce au adoptat cu mult timp in urma reguli si regulamente privind drepturile consumatorilor atunci cand interactioneaza cu colectorii de creante. In acest sens, codul etic adoptat de ACA International obliga colectorii de creante sa trateze debitorii cu consideratie si respect; sa comunice cu acestia in spiritul onestitatii si integritatii; sa suspende activitatea de colectare la solicitarea scrisa a debitorului de verificare a existentei datoriei; sa realizeze o investigatie rezonabila in scopul verificarii existentei datoriei, identificarii persoanei obligate la plata si acuratetii informatiilor furnizate colectorului; sa nu foloseasca expresii amenintatoare sau injurioase; sa depuna eforturi in scopul protejarii confidentialitatii si integritatii datelor personale ale debitorului. PSIHOLOGIA DEBITORULUI Un studiu realizat in 2007 de Universitatea din Exeter (Marea Britanie) asupra unui esantion format din 5.704 persoane, debitoare catre societati comerciale, autoritati locale si institutii de stat, a relevat aspecte interesante privind atitudinea acestora fata de existenta debitelor. In acest context s-a constatat ca persoanele care nu detin sau au perceptia ca nu detin resursele financiare necesare ignora orice avertisment sau accepta inevitabilitatea consecintelor. Pe de alta parte, la nivel demografic, barbatii contacteaza creditorii in proportie mai mare decat femeile iar debitorii avand mai putin de cinci creditori intra mai repede in contact cu creditorii lor sau efectueaza plata. S-a constatat ca persoanele cu disponibilitate de efectuare a platii sunt debitorii care percep ca este relativ usor sa devina liberi de obligatii, cei care nu amana deschiderea corespondentei primita din partea creditorilor si cei care din punct de vedere psihologic percep existenta unui debit drept o pata asupra statutului lor social.